Mă deranjază tot mai mult labilitatea persoanelor publice care îşi ajustează discursul moral în funcţie de subiectul de moment, chiar dacă în altă situaţie a exprimat un punct de vedere total diferit asupra aceluiaşi subiect. Fără să intrăm în amănuntele personalităţii unei asemenea persoane, posibilitatea unei persoane de a-şi modifica ţinuta morală după cum bate vântul denotă lipsa unei reale morale personale, morală în lipsa căreia integritatea respectivului devine total imprevizibilă.
E mai uşor de nominalizat politicieni care nu practică acest dans vicios al declaraţiilor populiste, aşa că voi renunţa să dau exemple, mulţumindu-mă să încerc să înţeleg cum poate cineva, care înainte de a fi ales a reuşit să convingă alegătorii sau şefii unui partid, renunţa aşa de facil la personalitatea proprie pentru a deveni brusc un cameleon politic. În decursul anilor am văzut în arena politică mulţi politicieni care au migrat între mai multe partide, adaptându-şi discursurile politice cu lejeritate şi susţinând contrariul declaraţiilor anterioare cu zâmbetul pe buze, frizând nesimţirea şi demonstrând totala lipsă de respect pentru cei care i-au votat.
Deşi poate părea, acesta nu este un articol politic, ci unul social, deoarece aceşti oameni cameleon conduc destinele ţării în care locuim cu toţii, şi în spatele surâsului lor strălucitor se ascund rânjete de fiare flămânde, capabile de orice pentru a ajunge, sau rămâne la ciolan.
Lasa un raspuns