Morcovul promisiunilor deșarte, devenit multicolor și multimedia, este în fapt o himeră, o promisiune a unui bine ipotetic aflat doar puțin dincolo de realitatea înconjurătoare. Dacă politicienii de stânga flutură morcovul protecției sociale și grija față de oameni, cei de dreapta au alt morcov, cel al liberalizării vieții și egalității oamenilor în fața legii. Indiferent de morcov, noi continuăm să punem un pas în fața altuia pe direcția pe care o considerăm necesară pentru a prinde iluzoriul festin.
Problema nu este aceea că morcovul e de neatins, ci că mânuitorii de morcovi au uitat să ne mai lase să ne hrănim cu el din când în când. În fapt l-au înlocuit cu poza unui morcov sau cu descrierea lui în cuvinte, folosind propria noastră imaginație pentru a ne face docili și muncitori. Promisiunile sunt menite să ne țină departe de greutățile pe care ni le tot îndeasă în samare, de realitatea în care taxele și impozitele pe care le plătim îi transformă din conducători plătiți să facă bine tuturor, în semizei atotputernici.
Se împlinesc în acest an 25 de ani de la Revoluția din 1989 și tot ce s-a schimbat în acest timp este numărul de morcovi. Dacă regimul totalitar flutura un morcov proaspăt, regimurile de după au fluturat același morcov până s-a uscat, iar apoi l-au înlocuit cu morcovi din ceară sau din carton, indiferenți la material deoarece n-au avut niciodată de gând să ne lase să-i prindem.
Desigur, există oameni întreprinzători care și-au scuturat călăreții și și-au rostuit alte surse de hrană și cetățeni care au considerat necesar să se hrănească cu asini flămânzi, dar turma continuă să se hrănească cu vise, urmând docilă morcovul guvernamental. Mă întreb ce se va întâmpla în ziua în care foamea va învinge pofta.
Lasa un raspuns