Orgoliul nu este un lucru nociv. E chiar bine să te mândrești cu ceea ce poți să faci, mai ales dacă asta se petrece în urma aprecierilor altora, dar ca o ironie a sorții, cei care ar merita un asemenea orgoliu sunt oameni modești. În replica, majoritatea orgolioșilor sunt oameni care nu merită aprecieri, fie datorită lipsei de strălucire a faptelor lor, fie datorită sistemului satrapic folosit cu subalternii în îndeplinirea acestor fapte.
Autodecretați oameni de succes, cu nimic anterior care să le dovedească teoriile, îi auzi criticând și condamnând faptele altora, convinși că ei, orgolioșii, ar face mult mai mult, mai bine și mai ieftin. Diferența între oamenii normali și egocentrici este că primii spun mereu am făcut, iar ceilalți susțin că vor face. Cum s-a dovedit în 25 de ani de libertate, românii sunt mai înclinați să viseze la pielea ursului din pădure, decât să își trăiască viața exact cum ne e dată, cu bune și cu rele.
Nu știu dacă există o soluție, o pastilă sau un tratament pentru orgoliu. Știu sigur că orgolioșii nu pot recunoaște că sunt în stare să facă greșeli și de aceea persistă la nesfârșit pe căile lor, ceea ce duce la prăbușiri spectaculoase. Dacă nu s-ar prăbuși decât ei, nu ar fi chiar o mare tragedie, dar ei sunt în general oameni foarte convingători și multă lume e dispusă să-i creadă. Când e prea târziu, când totul se prăbușește în jurul lor, găsesc mereu un țap ispășitor sau un acar Păun în spatele căruia să arunce vina insuccesului.
Lasa un raspuns