Mă uit cât de orbi poate să-i facă pe unii funcția. Chiar oameni foarte inteligenți refuză să creadă o evidentă realitate, pentru că lor, pentru moment, le este bine acolo unde se află. Interesant este că unii dintre aceștia chiar își fac treaba cum trebuie pe bucățica lor de „putere” și se amăgesc că așa fac și colegii lor. Nu este așa! Cumătriile, prieteniile, promovările pe ochi dulci nu fac casă bună cu competența și profesionalismul decât în cazuri extrem, extrem de rare.
Nepotismul și pilele au distrus țara asta și au adus-o în situația pe care o știm. Poate greșeala cea mai marea a acestui popor a fost și este toleranța față de aceste practici. Iar greșeala secundară a fost și este toleranța manifestată față de tupeul și neobrăzarea celor unși în diverse funcții prin practicile mai sus menționate. Această atitudine tolerantă ne-a pricopsit cu o mulțime de neica-nimeni în funcții mai mult sau mai puțin importante, dar care sunt egali între ei ca nivel de incompetență, indolență și neseriozitate. Chestia este că sunt și foarte uniți iar dacă îl deranjezi pe unul, îți sare în cap toată clica de piloși și rubedenii ce împânzesc instituțiile statului ca o pânză de păianjen. Fac scut în jurul „deranjatului” pentru că sunt conștienți că odată ce l-ai dovedit pe unul de-al lor, se poate declanșa un întreg efect de domino iar ei pot fi următoarele piese care cad. Păcat mare că-i ilegal să-i împuști!
Accept teoriile care susțin că țara noastră a fost sau încă mai este distrusă din exterior, dar subliniez faptul că oricât de înverșunați ar fi (fost) „partenerii noștri strategici” nu au distrus-o pe cât am făcut-o noi, cu mâinile noastre. Iar cei care au contribuit din plin la această distrugere susținută sunt tocmai cei promovați în diverse funcții, fără o pregătire decentă pentru postul ocupat, fără vreo experiență anterioară care să-i recomande să ocupe poziția respectivă, fără un minim de cunoștințe care să le permită să facă față la un nivel mediu cerințelor specifice în fișa postului ș.a.m.d. Singurul lor merit este acela că au cunoscut la vremea potrivită, persoana potrivită. Iar ei, la rândul lor, au ajuns să fie cunoscuți de către alții pe care îi ajută să ocupe un loc în marea familie bugetară română și uite așa, a tunat și i-a adunat.
E trist că acceptăm așa ceva. Iar prin această acceptare nu mai avem dreptul să ne plângem de nimic. Trăim în lumea pe care noi am creat-o prin toleranța manifestată față de tot soiul de profitori libidinoși, care din nimeni în drum, au ajuns șefi în diverse instituții ale statului, transformând sectorul bugetar într-o castă la care au acces doar inițiații. Să ne fie de bine!
Lasa un raspuns