Poezie

Nu sunt mulți, nu te împiedici de ei pe stradă, ba chiar despre unii dintre ei afli cu uimire că sunt poeți. Sunt mereu acolo unde se întâmplă ceva frumos, chiar dacă este un altfel de frumos, literatură, teatru sau artă plastică, pentru că frumosul îi caracterizează, este mediul lor natural. Indiferent de felul în care aleg să-și consemneze gândurile, de la rima albă la complicatele sonete retrogradus, de la pamflete mușcătoare la poezii pentru copii, poeții sunt niște semănători de frumos, din păcate rareori apreciați pentru asta.

Unii scriu poezie așa de ușor, încât par să respire versuri. Alții își strigă filozofiile în semne negre aruncate parcă cu furca pe filele cărților. Frumusețea nu stă în geniul lor, ea locuiește în ochii și gândurile noastre, în capacitatea noastră de a primi darul de suflet al poeților. Ca să putem înțelege și aprecia poezia, trebuie în primul rând s-o citim. Fenomen conex, folkul este o poezie dublă pentru că e nevoie atât de o poezie bună, cât și de un cantautor care să găsească muzica potrivită pentru ea, ca să se întâmple osmoza care îl face memorabil. În ultima vreme se simte o reîntoarcere la valorile inițiale, carte, teatru sau spectacol live, deoarece oamenii par să se fi săturat de vorbe goale sau imagini seci.

Nu pot încheia acest articol dedicat poeziei fără a aduce un omagiu lui Petre Stoica, cel care a fost atât de poet, încât a considerat necesar să plece dintre noi acum cinci ani, exact de Ziua Poeziei.