Se poate spune că prieteniile sunt de două feluri, prietenii de-o viață și altele. De altele scăpăm repede prin enumerare, deoarece sunt simple relații stabilite pe bază de interes, comun în cazul celor bune și personal în celelalte cazuri. Cele bazate pe interes comun sunt colegialitățile, de școală, de liceu, de facultate sau de serviciu precum și cele datorate unor vicii. Celelalte, bazate pe portofel, nu intră in subiectul acestui articol.
Cu prieteniile de-o viață lucrurile stau mult mai complicat, deoarece trebuie să fii capabil să fii prietenul cuiva ca să ai prieteni adevărați. Aceste prietenii apar în viața noastră, dacă apar, ori în adolescență, cazul cel mai frecvent, ori la o vârstă la care ești destul de experimentat încât să recunoști calitatea unui om fără a te lăsa înșelat de măștile pe care le poartă uzual.
După părerea mea, prieteniile târzii sunt o dovadă că meriți prietenie, că oameni frumoși sufletește recunosc un tine un egal și se deschid înspre tine ca tu să-i poți recunoaște la rândul tău. Cei care au avut norocul să întâlnească asemenea prieteni descoperă foarte repede că noii prieteni sunt de foarte multe ori mult mai compatibili decât cei vechi și aproape imediat apare și senzația că îi cunoști de-o viață. Cum cred că am mai spus și cu alte ocazii, prietenia nu are grade de comparație, ești sau nu ești prieten cu cineva, dar nu de puține ori, timpul liber deficitar te împinge să alegi lângă cine preferi să-ți petreci o seară sau un week-end și astfel apar diferențe în felul în care îți tratezi prietenii. Adevărul este că o prietenie de-o viață nu depinde de timpul petrecut împreună, odată apărute, ele continuă toată viața, poate și după. Prietenii sunt un cadou de la Dumnezeu, o diplomă de absolvire, insule de odihnă în lungul drum al vieții catre final. Mulțumesc pe această cale tuturor celor care au ales sa facă parte din viața mea, n-aș fi cine sunt fără voi toți și fiecare dintre voi, prieteni.
Lasa un raspuns