La vremea respectivă cine reușea să absolve liceul și să mai treacă și examenul de bacalaureat era „realizat pe viață”, pentru că pe vremea aceea, doar cu bacalaureatul, un absolvent putea să obțină un loc de muncă respectabil. Vremea s-a mai schimbat de atunci, pentru că acum nici cei care au diploma de doctor nu reușesc să obțină jobul viselor lor, pentru că, de fapt, îl obțin cei care oferă mai mult.
Dar continuând cu bacalaureatul, mă gândeam că voi descoperi o etică incomparabilă și o conduită exemplară. Evident, m-am înșelat – ploconul este evident, adânc împântenit în spiritual românesc. Rog a se citi cu atenție și luare aminte, și cu toleranță în ceea ce privește limba română din 1930.
„Peste 2 zile încep examenele de bacalaureat în toată tara. Aici e hopul cel mare. Dacă scapă aici, e bun scăpat. Şi de aceea alergări, intervenţii, rugăminţi, promisiuni la profesori şi la oamenii zilei. Părintele trebue să-şi treacă feciorul, politicianul trebue să-şi servească alegătorii, iar profesorii strânşi între ameninţări şi promisiuni trebue să facă aşa cum e bine. Nu-i groază mai mare ca de acest examen. Şi nici intervenţii mai mari nu se fac la alt examen ca la bacalaureat. Un nou rând de bacalaureaţi (între 4 şi 6 mii) vor lua diplomele în sesiunea aceasta. Câţi din aceştia pot să spună că au luat bacalaureatul prin munca lor cinstită, prin ei însuşi, fără să aibă nevoie de cartea de vizită a d-lui deputat, senator sau prefect cutare, sau de protecţia unui domn’ profesor din comisie, intervenţionistul. Nu se face nimic în ţară la noi până nu te ploconeşti, nu te rogi, nu dai bacşiş, nu promiţi şi nu alergi. Şi e trist că intervenţionismul acesta a intrat şi în şcoală, acolo unde nu trebuia. De aceea avem atâtea sute de mii de absolvenţi, de aceea avem câte 10 candidaţi pentru un loc vacant. Ce ne vom face mai târziu «Dumnezeu ştie»”, se arată într-un ziar al vremii, nesemnat, din 29 iunie 1930.
Lasa un raspuns