Todirești, comuna oamenilor harnici și pricepuți

Comuna Todirești este situată în partea de nord-est a județului Suceava, la o distanță de 17 km față de municipiul Suceava. Din punct de vedere fizico-geografic este amplasată în partea de nord-est a Podișului Moldovei, aproximativ în centrul acestuia. Este o comună de mărime medie cu o suprafață de 5989 ha, formată din satele Todireşti, Soloneț, Costâna, Părhăuţi și Sârghiești. Se învecinează la nord cu orașul Cajvana și comuna Grănicești, la est are ca vecină comuna Dărmănești, la sud-est comuna Șcheia, în sud comunele Bălăceana și Stroiești iar la vest se învecinează cu localitatea Comănești. Din punct de vedere turistic, comuna se remarcă prin cele patru biserici monumente istorice și prin rezervația natural Bidigan, unde crește laleaua pestriță.

Satul Todirești

Prima atestare documentară a satului reședință de comună datează din 12 martie 1439, când domnitorii Iliaș și Ștefan obțin satul de la Mănăstirea Moldovița în schimbul unor danii.

„Cu mila lui Dumnezeu, noi Ilie voievod, Domnul Țării Moldovei, și fratele domniei mele, Ștefan voievod … am dat mănăstirii noastre care-i în Moldovița, care este hramul sfintei Bunei Vestiri, să dăm în fiecare an câte zece vase de vin, și cătră aceasta am dat mănăstirii posada, care este la Moldova, cu tot venitul, care se cuvine acestei posade. Și aceste le-am dat lor și mănăstirii noastre, pentru satul lor pe care l-am luat Toderești”. Satul a fost invadat deseori de cetele de tătari care l-au prădat și distrus; în secolul al XVII-lea satul și biserica au fost complet distruse.

Biserica de lemn din Todirești datează din ultimul sfert al secolului al XVIII-lea, neexistând o pisanie sau vreun alt document care să ateste anul exact al construcției sale. Analizând o însemnare pe un Octoih tipărit la Râmnic în 1776, Ioana Panait-Cristache presupune că biserica de lemn din Soloneț este anterioară bisericii din Todirești: „Să se știe că această carte anume Octaih, este cumpărată împreună cu alte cărți anume un Triod, un Penticostar, o Liturghie, o Psaltire mică, un Catavasier cu tri grecesc, rusesc, românește cumpărate de satul Solonețu, împreună cu satul Todirești, la biserica din Soloneț, unde se prăznuiește hramul Sf. Nicolae …”. Cum biserica din Soloneț are o pisanie în care este trecut anul 1781 ca an al construcției, rezultă că biserica din Todirești a fost construită ulterior anului 1781.

Asemănările în privința tehnicii de construcție cu biserica din Soloneț îi fac pe Gh. Bratiloveanu și Mihai Spânu să concluzioneze că ambele biserici au fost înălțate, probabil, de aceeași echipă de meșteri și în aceeași perioadă. „Anuarul Arhidiecezei ortodoxe a Bucovinei” (Cernăuți, 1931) consideră anul 1782 ca an al construcției bisericii, el fiind preluat și de lucrările ulterioare în care se vorbește de această biserică. Cronica parohiei atestă că lucrările de construcție au fost conduse de meșterul Simion Ciocârlan.

Biserica de lemn din Todirești este construită din bârne de brad, încheiate în „coadă de rândunică”, iar talpa este cioplită în lemn de stejar. Ea a fost clădită pe un soclu de piatră, ulterior tencuit. Pentru a proteja edificiul de intemperii, pereții din bârne au fost ulterior tencuiți. Edificiul are un acoperiș cu pante repezi, cu streașină foarte largă (2.00 m) în partea de vest și cu o învelitoare din tablă zincată. Streașina este susținută de console formate prin prelungirea căpriorilor.

Monumentul are formă dreptunghiulară și dimensiuni mici (5.25×12.95 m), cu absida altarului pentagonală decroșată față de restul corpului construcției și cu pridvor deschis, pe latura de sud. Lăcașul de cult este prevăzut cu o singură ușă, aflată în peretele sudic al pronaosului.

În interior, biserica este împărțită în patru încăperi: pridvor, pronaos, naos și altar. Pereții interiori și exteriori și bolta bisericii au fost tencuiți. Pridvorul situat pe latura de sud este deschis, deasupra sa aflându-se un mic turn-clopotniță. El este construit din zidărie de piatră (element constructiv care deosebește biserica din Todirești de alte biserici de lemn), fiind susținut de patru stâlpi care formează trei goluri încheiate cu arcuri în plin cintru. Ușa de intrare are un ancadrament decorat cu o înlănțuire de opturi ce pornesc de pe un soclu simplu, dezvoltată pe o singură parte a ramei.

Satul Soloneț

Anul acesta, locuitorii satului Soloneț au sărbătorit 500 de ani de la atestarea documentară a localității. Desigur, existența satului Soloneț este mult mai veche, dar fără precizarea numelui, cum este și actul de la Ștefan cel Mare din 15 martie 1490 privind „biserica pe Soloneț la Vlad Negrul”.

La 17 ianuarie 1517, voievodul Bogdan al III-lea confirma cumpărarea de către portarul de Suceava Luca Arbure de la o familie de boieri localnici „a satului Soloneț pe râul Soloneț cu mori”, precizând că anterior satul a aparținut tatălui său Ștefan cel Mare și înaintașilor, foarte probabil încă din vremea lui Alexandru cel Bun.

Această localitate a comunei Todirești se mândrește, la rândul său, cu o biserică monument istoric. Conform Cronicii parohiei și a lucrării „Monografia comunei Soloneț” (București, 1937) a lui Constantin Milici, actuala biserică de lemn din Soloneț ar fi fost construită în anul 1781, ctitorii ei fiind Diamand și Ecaterina Grebencea, ajutați și de locuitorii satului. La partea superioară a ancadramentului portalului de intrare în biserică se află o pisanie cu caractere slavone cu următorul text: „Să să știe de când le-au zidit biserica aceasta pre nume(le) sfântului ierarho N(i)colae din poro(n)ca Prea sfinți(ei) sale părintelui Dositei, episcop de Rădăuți, în anul 1781, noiembrie 7″.

Despre vechimea bisericii atestă și o însemnare pe un Octoih tipărit la Râmnic în 1776: „Să se știe că această carte anume Octaih, este cumpărată împreună cu alte cărți anume un Triod, un Penticostar, o Liturghie, o Psaltire mică, un Catavasier cu tri grecesc, rusesc, românește cumpărate de satul Solonețu, împreună cu satul Todirești, la biserica din Soloneț, unde se prăznuiește hramul Sf. Nicolae …”.

Monumentul are formă de navă, cu absida altarului pentagonală decroșată față de restul corpului construcției și cu pronaos poligonal înspre vest (formând o contraabsidă). Lăcașul de cult este prevăzut cu o singură ușă, aflată în peretele sudic al pridvorului.

În interior, biserica este împărțită în patru încăperi: pridvor, pronaos, naos și altar. Pereții interiori și bolta bisericii au fost tencuiți. Pridvorul este de dimensiuni foarte mici, el adăpostind intrarea în pronaos (vechea intrare în biserică). Ușa de intrare are un ancadrament care are la partea superioară pisania dispusă pe trei rânduri, iar pe părțile laterale se află un lanț de linii împletite (în formă de opturi), care se sprijină pe două rozete compuse.

Satul Costâna

Satul Costâna este o așezare foarte veche a județului nostru. Documentele istorice care consemnează actualul nume al satului datează din anul 1507, dar numele de „Costina” este atestat documentar la 15 martie 1490, la 15 noiembrie 1499 și la 7 martie 1531.

Etimologiei numelui „Costâna”  i s-au dat mai multe explicații. Astfel, în tradiția locală, se susține că numele satului ar veni de la expresia „coasta cu stâna” (care prin pronunție rapidă a devenit Costână) sau de la numele unui cioban Costan. Mai plauzibilă ar fi explicația pe care o întâlnim la Nicolae Iorga, potrivit căreia  numele Costâna ar proveni de la numele unui boier numit Costin sau Costîn: „Costâna – poate vreo moșie a lui Miron Costin care se scria Costînˮ [N. Iorga, Neamul românesc în Bucovina, București, 1905, p. 64]. O altă explicație a etimologiei numelui Costâna o întâlnim la Ilie Dan care susține că „toponimul Costâna provine de la un nume feminin Costâna (de la Costin), pronunțat în graiul local Costana. Documentele istorice  atestă de numeroase ori acest numeˮ [Ilie Dan, Toponimie și continuitate în Moldova de nord, Iași , 1980, pp. 72-73].

O personalitatea marcantă a acestui sat a fost poetul Vasile Bumbac,  născut la 7.02.1837, care, după școala primară urmată în sat, a continuat liceul la Cernăuți și Balș, apoi studiile superioare la Viena unde și-a dat doctoratul în litere și filozofie. Aici a fost coleg și, la început, bun prieten cu poetul Mihai Eminescu, alături de care a participat la organizarea serbării de la Putna din anul 1871.

Vasile Bumbac a fost profesor la Gimnaziul Superior din Suceava între anii 1874-1906. Pe lângă poezii, omul de cultură Vasile Bumbac a scris și proză, studii filologice și a cules folclor din localitatea de baștină. Actuala școală din Costâna îi poartă, cu recunoștință, numele.

Satul Părhăuți

Satul Părhăuți se află la 15 km nord-vest de municipiul Suceava, pe drumul spre localitatea Cacica. Unii cercetători susțin că denumirea satului provine de la numele unuia dintre primii săi locuitori, Harpa, la care s-a adăugat sufixul –ouți. Satul s-ar fi numit inițial Harpouți, iar prin metateză denumirea s-a schimbat în cea de Părhăuți.

La începutul secolului al XVI-lea, satul Părhăuți se afla în stăpânirea familiei boierești Trotușan. Logofătul Gavriil Trotușan, personaj menționat în vechile cronici ale Moldovei, își avea aici curtea boierească, pe locul numit „La beci”.

Biserica „Duminica Tuturor Sfinților” din Părhăuți a fost construită de către logofătul Gavriil Trotușan în anul 1522. Prezența în pronaosul bisericii a trei pietre de mormânt anterioare anului de construcție al lăcașului de cult (1494, 1506 și 1521) reprezintă o dovadă a faptului că logofătul Trotușan a zidit biserica sa în locul alteia mai vechi.

Deasupra intrării în pridvorul bisericii se află fixată o pisanie în limba slavonă, cu următorul text: „† Cu voia Tatălui, cu ajutorul Fiului și cu săvârșirea Sfântului Duh, robul lui Dumnezeu, Pan Gavriil Trotușan, logofăt, a zidit această biserică în numele Tuturor Sfinților, care au strălucit în toată lumea, pentru mântuirea sa și a soției sale Anna, în zilele evlaviosului și de Hristos iubitorului, Io Ștefan Voievod, Domnul Țării Moldovei, fiul lui Bogdan Voievod, la anul 7030 luna iunie 15″. (=1522)

Logofătul Gavriil Trotușan este un personaj istoric, prezent în cronicile Moldovei din prima jumătate a secolului al XVI-lea. El a îndeplinit diferite dregătorii în Moldova timp de 40 ani, sub cinci domnitori. A fost vistiernic și apoi logofăt. Cronicarul Grigore Ureche a scris despre el în „Letopisețul țărâi Moldovei, de când s-au descălecat țara și de cursul anilor și de viiața domnilor carea scrie de la Dragoș vodă până la Aron vodă”. Ureche îl numește leu sălbatic și lup încruntat, iar când vorbește de moartea logofătului declară: „Iani socotéște cum plătéște Dumnezeu celora ce fac rău”.

Biserica ctitorită de marele boier moldovean este o construcție masivă de piatră, cu ziduri groase, care face trecerea de la stilul ultimelor biserici moldovenești ale epocii lui Ștefan cel Mare (1457-1504) către stilul bisericilor din epoca lui Petru Rareș (1527-1538, 1541-1546). Monumentul a fost construit în perioada domniei lui Ștefăniță Vodă (1517-1527), în care a existat un conflict violent între domnitor și boieri, ce s-a sfârșit cu asasinarea voievodului.

Biserica are plan dreptunghiular, fără abside laterale și turle, asemănându-se ca stil și soluție constructivă cu alte monumente precum bisericile din Borzești, Dobrovăț, Piatra Neamț, Reuseni, Vaslui sau Volovăț.  Absida altarului are formă semicirculară. Lăcașul de cult este luminat prin cinci ferestre înguste și mici (câte două dispuse simetric pe fațadele de sud și de nord și una în axa absidei altarului), care sunt încadrate de muluri încheiate cu un arc în plin cintru.

Aspectul unic al acestui edificiu religios este dat de pridvorul deschis cu etaj. În încăperea de la parter se intră prin cele două arcade ale pridvorului dispuse în zidul de vest, care duc la ușa pronaosului. Această încăpere are două bolți mari; pe pereții săi sunt pictate scene din viața Sfântului Ierarh Nicolae.  În colțul de sud al pridvorului se află o scară în spirală, prin care se ajunge la încăperea clopotelor aflată la etaj. Această încăpere are patru arcade: două către vest (simetrice celor de la parter) și câte una spre sud și spre nord.

În interior, biserica este împărțită în pridvor, pronaos, naos și altar. Această biserică este necropolă boierească.

Comuna Todirești azi

Astăzi, comuna Todirești este în plină dezvoltare. Primarul localității, Vasile Avram, a reuşit să absoarbă, în luna iulie a acestui an, un număr de cinci proiecte prin Programul Naţional de Dezvoltare Locală II. Este vorba despre un proiect de reabilitare, modernizare și extindere la Școala „I.V. Rachieru” din Soloneț, un proiect de reabilitare, modernizare și extindere la Școala Gimnazială „Vasile Bumbac” din Costâna, un proiect de reabilitare, modernizare și extindere la Școala Gimnazială Părhăuți, un proiect de reabilitare, modernizare și extindere la Școala Todirești, dar și un proiect pentru amenajarea unui podeț în comună. Este adevărat că vrednicia și râvna primarului Vasile Avram se vede de cum intri în comună, dar trebuie să recunoaștem că frumusețea acesteia nu stă doar în destoinicia sa, ci și în mâna alegătorilor săi care, din fericire, se dovedesc niște gospodari adevărați, care fac cinste locurilor natale prin hărnicia de care dau dovadă în fiecare zi.