Am dezvoltat un limbaj duplicitar, destul de complicat dealtfel, care îmi permite să spun mereu adevărul, chiar dacă sensul este ascuns prin cuvinte care par altceva. Să exemplificăm. Ne sună câte cineva care se invită la noi fără rușine. Face parte din familie, așa că nu putem să-l refuzăm, deci îi comunicăm că-l așteptăm cu căldură, pe limba nostră asta însemnând un voios ardete-ar focul. Astfel au apărut expresii ca "un model deosebit de domn" și "o femeie cu prezență remarcabilă", foarte gustate de îmbogățiții zilei care-și ascund genealogia în spatele gardurilor înalte.
Cu siguranță că modelul meu nu e de urmat, pentru că aduce a fariseism. E mult mai comod să te cocoșezi mereu la cei mari, în speranța că va pica ceva și în mâna umil întinsă. Cum am mai spus cu o altă ocazie, capul plecat departe ajunge, și azi o pomană, mâine un post într-o deconcentrată, te trezești consilier pe la vreo primărie și ești om făcut. Mă uit în jur și văd tot mai puțini oameni verticali, toată lumea comportâdu-se lamentabil ca să ajungă la ciolan. Nu mai există valori în afara valorilor din conturi, cu cât mai depărtate cu atât mai bine, și rarii oameni care se încăpățânează să rămână integri sunt penalizați prin ignorare.
Un salut existent și uzitat, "s-auzim numai de bine", face dovada că Tândală a avut ceva urmași pe pământul ăsta, pentru că folosind eu însumi cuvinte cu mai multe sensuri, am descoperit că această urare este de fapt un blestem deghizat. Să auzi numai de bine poți numai atunci când orice se întâmplă în jurul tău este mai bine decât ți se întâmplă ție. Privit astfel, nu e nici o minune că ne merge atât de bine, din moment ce ne dorim singuri să asistăm mereu la binele altora.
Am fost întrebat de un amic ce părere am despre un alt amic cu care știam că este foarte apropiat și cum mă străduiesc să nu mint nici măcar de nevoie, i-am răspuns că e un om deosebit de bun. Amicul a fost foarte mulțumit, și eu la fel, fiecare văzându-și de ale lui după cum îl duce capul. Dacă cunoașterea limbii române vă ajută, veți descoperi destul de curând că, la fel ca ficatul, coloana vertebrală se regenerează și se îndreptă cu timpul.
Urări din ură
Încă din copilărie am fost învățat că limba română este așa de generoasă în sensuri, încât permite exprimări care pot fi înțelese total diferit de cei de care ești înconjurat.
Lasa un raspuns