Zilnic, surorile din Congregatio Jesu, alături de personalul angajat și de voluntarii Centrului au grijă de 50 de copii proveniți din familii vulnerabile din Rădăuți și împrejurimi. Aici nu contează confesiunea religioasă sau apartenența etnică, iar zâmbetele, ajutorul la lecții și mâncarea caldă sunt împărțite cu drag tuturor. Mai mult de atât, și familiile copiilor primesc sprijin și consiliere din partea centrului, pentru a preveni abandonul școlar și familial.
O nouă poveste a început acum cinci ani, într-o zi frumoasă de toamnă, când o mulțime de prieteni – jurnaliști, sponsori din România și din străinătate, autorități locale, echipa de arhitecți, ingineri și constructori, alături de reprezentanți ai cultelor religioase – participau cu inima deschisă la ceremonia de inaugurare a noii clădiri care avea să devină casă nouă pentru cei 50 de copii din medii defavorizate.
La începutul lui septembrie 2019, tot într-o zi însorită și cu adiere ușoară de vânt, aerul este parfumat de mirosul îmbietor al sosului ragu care se pregătește în curte, într-un ceaun imens, astfel încât, la iarnă, copiii să se bucure de paste cu sos făcut chiar de un masterchef italian.
Alături de personalul de la centru, cinci italieni însuflețesc atmosfera: Tonino – președintele unei asociații din Italia, alături de soția lui Fortunata, Graziano – doctor în literatură și limbi scandinave și jurnalist, Monia – jurnalist și membru în corpul de pace al NATO, Maurizio – antreprenor, masterchef și maestru berar. Cu toții curăță legume, învârt sosul din ceaun, spală, calcă și fac pregătiri, pentru că o dată cu începerea școlii, cei 50 de copii vor reveni la centrul de zi pentru a-și relua activitățile.
Rădăcinile Centrului Social Maria Ward
Povestea care se scrie acum la Centrul Social Maria Ward începe cu peste 20 ani în urmă, când Tonino și Fortunata, doi soți italieni, au vizitat pentru prima dată România.
Profund impresionați de nevoile sociale ale unor grupuri vulnerabile, ei au înființat o cantină la Rădăuți, care ulterior s-a transformat – în 1994 – în Asociația I.S.E.A. Gepetto. Aceasta urmărea, ca și acum, să ofere copiilor din familii devaforizate sprijin pentru a nu abandona școala și familia, educație de igienă, servicii de consiliere și logopedie.
Despre cum s-a transformat o casă veche, bătrânească, cu două camere, într-un univers minunat pentru copii, sora Felicitas a precizat că drumul a fost lung, însă nu imposibil.
„Am fost trimisă la Rădăuți acum nouă ani, cu scopul de a crea o viziune a centrului, o strategie de lucru și de a contura o echipă cu principii foarte bine puse la punct. Însă casa pe holul căreia intra zăpada și spațiile insuficiente pentru activități puneau piedici pentru acreditarea și licențierea centrului. Doamne, ei sunt copiii tăi săraci, tu trebuie să ai grijă de ei, mă rugam. Și am simțit această voce interioară ca răspuns la rugăciunea mea: «nu te preocupa. Eu voi avea grijă de toți»”, a spus sora Felicitas.
Într-o zi geroasă de iarnă sora a adunat oameni importanți din comunitate, care cunoșteau activitatea centrului la acel moment, și le-a prezentat situația.
„Noi am venit la Rădăuți și suntem călugărițe, dar acești copii nu sunt copiii noștri, sunt copiii comunității. Ați dori ca acest proiect să meargă mai departe sau să se oprească aici? Acum trebuie să hotărâm”, a spus sora la vremea respectivă.
Concluzia finală a acestei întâlniri, din februarie 2012, avea să fie întocmirea unui proiect de solicitare a finanțării pentru construirea unui nou centru.
„Am prezentat acest proiect mai multor firme. Spre marea mea surprindere, firma Holzindustrie Schweighofer a acceptat să finanțeze integral construirea întregului centru. Era luna august, 2013, și am primit un telefon de la directorul firmei din Rădăuți care mi-a spus că proiectul a fost acceptat și că urmează să primim banii. Eu m-am speriat! Am zis ca nu vreau banii”, a adăugat călugărița.
„Mi-am dorit o echipă de specialiști”
Sora Felicitas are experiență în domeniul social, iar responsabilitatea de a construi o clădire modernă care implica foarte multe resurse a fost o provocare.
În septembrie 2013 a fost demarată construcția noii clădiri, iar pe 9 septembrie 2014, un an mai târziu, avea loc inaugurarea centrului.
„A fost un miracol. Aveam tot, de la linguriță, furculiță la dotări interioare, tot! A fost o muncă titanică pe toate planurile. În spatele meu a fost o echipă de oameni extraordinari, care m-au ajutat foarte mult și cărora le mulțumesc! Ingineri constructori, arhitecți, sponsori – cu toții sunt prietenii centrului, oameni care au pus mult suflet în obiectivul nostru”, a mai spus sora Felicitas.
Aceasta consideră că oamenii „extra-extraordinari” care au lucrat împreună la realizarea noului centru sunt un dar minunat, întrucât a simțit că este în siguranță cu oamenii pe care Dumnezeu i-a scos în cale. Potrivit călugăriței, această implicare a lor se vede la nivel de copii: ei cresc frumos aici, au parte de educație și evoluează. Un copil care mai de mult nu știa să se spele pe mâini, să se spele pe dinți, acum e copil în clasele a VII-a, a VIII-a, a învățat ce înseamnă igiena, știe să pună masa, să facă curat după el și să scrie o cerere.
Sora nu își imagina, în septembrie 2014, cum va evolua activitatea centrului peste cinci ani.
Toți cei care vin aici se simt ca într-o familie
De la casa pe holurile căreia intra zăpada la sediul actual, acum sunt condiții pentru desfășurarea tuturor activităților propuse: săli pentru consiliere, logopedie, pregătirea temelor, spălătorie, spațiu separat pentru prepararea hranei, spații de joacă, beci și spațiu pentru depozitarea legumelor. La Centrul Social Maria Ward se oferă acces la hrană, unii copii măncând aici două mese pe zi și primesc și mâncare pentru acasă, pentru că acolo nu au efectiv ce să mănânce. Astfel, activitatea centrului se răsfrânge dincolo de porțile acestuia și nu doar în Rădăuți ci și în localitățile limitrofe.
Consilierea psihologică și terapia se aplică atât la copii cât și la părinții care au nevoie de sprijin, pentru că se confruntă cu diverse probleme: violență domestică, dificultatea găsirii unui loc de muncă (pentru că unii nu au terminat nici o formă de școlarizare), părinți care au plecat în străinătate și nu se mai întorc în familie. Psihologul și personalul specializat oferă asistență întregii familii pentru o dezvoltare armonioasă.
Spațiul aflat la dispoziție oferă loc și pentru altfel de activități. Pentru familii s-a creat o seră unde se cultivă legumele iar zacusca o fac împreună. Cresc și găini și au ouă și carne. Activitățile se desfășoară acum în mod normal și agreabil, pentru că au spațiu și este foarte important: toți cei care vin aici se simt ca într-o familie.
„Nu m-am gândit nicio clipă ce se va întâmpla în cinci ani. Eram foarte bucuroasă că avem condiții. Înainte era frig, zăpadă și sufla vântul în clădire iar copiii erau înghesuiți. În plus, a crescut și numărul angajaților. Acum sunt mai mulți decât aveam înainte pentru că și serviciile s-au extins foarte mult. Avem personal specializat: psiholog, asistent social, pedagog social, administrator, bucătar, personal pentru curățenie. Centrul Social Maria Ward s-a dezvoltat foarte mult. Nu e o laudă ci o realitate”, a adăugat sora Felicitas.
Oameni cu stare fac zacuscă
Scopul principal al centrului este acela de prevenire al abandonului familial și școlar, iar la acest scop contribuie cu drag voluntari, atât din Rădăuți – din rândul profesorilor și ai elevilor de liceu – cât și din mediul internațional.
Monia, amica lui Tonino, își amintește că în urma cu 15 ani acesta îi povestea despre proiectele și activitățile pe care le desfășura în sprijinul copiilor din România. Curiozitatea a împins-o să vină la Rădăuți și să participe la activitățile desfășurate de măicuțele de la centru și, după cum a precizat „pe atunci nu era încă acest centru modern, ci o căsuța mică, dar totuși a fost o surpriză plăcută”. De atunci se implică în activități de strângere de fonduri pentru centru și în plus când vine aici încearcă să ajute la activitățile zilnice și să facă inclusiv zacuscă.
La rândul său, Monia l-a invitat pe Maurizio să vadă Centrul Social Maria Ward și de cinci ani revine aici, dacă poate, chiar și de două ori pe an, pentru a da o mână de ajutor.
„Îmi plac foarte mult copiii și îmi place să o ajut pe sora Felicitas. Este o persoană bună și tot ce face, face cu inima deschisă”, a spus Maurizio.
Acesta recunoaște că este greu să ai grijă zilnic de 50 de copii, dar că recompensa e mai mare decât eforturile depuse și se bucură foarte mult atunci când copiilor le place mâncarea gătită în stil italian.
Graziano e la prima vizită în România, după ce Monia și prietenii săi i-au povestit foarte multe despre această țară. La început, era foarte interesat să viziteze mănăstirile din Bucovina. După trei zile petrecute la centru a realizat că aici poate face ceva mult mai important decât vizite turistice.
„Aici învăț foarte multe, sunt fericit și recunoscător să mă aflu la Centrul Maria Ward”, a spus Graziano.
În viața de zi cu zi Graziano este jurnalist – scrie despre turism. Scurta sa experiență aici i-a arătat ce este important pentru el.
„Asta este important, să ajut acești copii. Voluntariatul pentru o astfel de cauză este o experiență pe care fiecare ar trebui să o aibă cel puțin o dată în viață. Poate ca eu nu fac acum ceva extraordinar pentru acești copii, dar fac ceva, și primesc mai mult decât ofer,” consideră Graziano.
Cel mai frumos lucru
Coordonatoarea centrului observă că sunt copii care au reușit în viață, practic prin toate serviciile pe care le-au primit la centru.
„Au intrat la liceu, deși aveau probleme foarte mari la școală, iar acum se întorc aici în postura de voluntari. Ei știu deja mersul lucrurilor de aici, sunt recunoscători pentru ce au devenit și doresc, la rândul lor, să ofere sprijin celor mai mici”, a spus sora Felicitas.
Sora Felicitas a spus că cel mai frumos lucru pe care îl fac cu toții aici este că îi ajută pe copiii săraci și îi pregătesc pentru viață. Le explică care sunt provocările vieții și le spune că indiferent cât de greu este în viață ei pot să își schimbe direcția pentru a ieși din zona lor vulnerabilă. Au resurse și forța să meargă mai departe.
Lasa un raspuns