Da, din punctul meu de vedere, credinţa este egală cu încrederea în tine însuţi.

Dragos Hutuleac

Cu cât ai mai multă încredere în tine însuţi, cu atât mai mult eşti capabil să realizezi minuni cu tine însuţi şi prin tine însuţi. Aceste aşa-zise minuni se concretizează în reuşite profesionale, sentimentale, faimă şi cam tot ceea ce îţi poţi dori şi consideri că te împlineşte ca om. Niciodată o persoană lipsită de încredere în forţele proprii nu se va bucura de o viaţa potrivit dorinţelor avute. Credinţa că poţi este cea care condiţionează reuşita în viaţă din toate punctele de vedere.

Din fericire (sau nefericire), încrederea în tine însuţi nu este o calitate înnăscută a oamenilor. Nimeni nu se naşte cu ea! Ea se dobândeşte, se educă, şi din acest motiv este accesibilă tuturor celor care doresc să-şi schimbe viaţa în bine. Pentru că primul pas în dobândirea încrederii în tine însuţi este tocmai  dorinţa de a-ţi fi mai bine. Apoi urmează punerea în practică a acestei dorinţe, moment în care dăm faţă în faţă cu încrederea sau neîncrederea din noi. Credem sau nu credem că putem mişca lucrurile în direcţia dorită?!? Avem sau nu destulă credinţă că acel lucru se va întâmpla?!?

Mulţi, poate chiar majoritatea, nu cred că îşi pot schimba viaţa în aşa fel încât să corespundă nevoilor personale. Dacă vă număraţi printre cei care consideră asta, e clar că vă lipseşte încrederea în voi înşivă. Dacă reuşiţi să înţelegeţi acest lucru, nu trebuie să fiţi dezamăgiţi de constatarea făcută, ci din contra, trebuie să vă bucuraţi că aţi descoperit cauza neîmplinirilor dumneavoastră. Ulterior, trebuie să studiaţi motivele şi situaţiile care au condus la această neîncredere şi să reîncepeţi să vă construiţi credinţa în propriile forţe.

De obicei, neîncrederea în tine însuţi se datorează unui context nefavorabil în care te afli de prea multă vreme şi care nu este propice dezvoltării tale personale, în acord cu adevărata ta fire. Acest context reprezintă un mediu pe care îl frecventezi, cu care te afli permanent în interacţiune dintr-un motiv sau altul, dar care nu rezonează cu chemările tale interioare, cu adevăratele tale aptitudini şi care încearcă, printr-o manipulare conştientă sau nu, să te transforme în altceva decât ceea ce eşti tu cu adevărat. Prin felul lor de a privi lucrurile, cei cu care interacţionezi creează situaţii care te îndepărtează de tine însuţi, astfel că începi să te îndoieşti de potenţialul pe care îl ai şi devii forţat să accepţi situaţii care nu-ţi aduc niciun fel de bucurie şi împlinire sufletească. E drept că le produci lor bucurii (celor care fac parte din mediul creat), iar un timp interpretezi bucuria lor ca fiind o mare realizare pentru tine, dar, din păcate, acest sentiment nu durează mult şi ajungi să fii sătul de tot şi de toate.

Prin urmare, atunci când vezi că totul în jurul tău nu merge aşa cum trebuie, când sentimentul de neîmplinire este tot mai prezent în viaţa ta, normal că primul lucru care se erodează este încrederea. Întâi încrederea în ceilalţi, apoi încrederea în tine. Ajungi să te îndoieşti de valoarea ta ca om, te subapreciezi, consideri că nu ai cum progresa, începi a te însoţi tot mai mult cu persoane care au aceeaşi perspectivă asupra vieţii si practic îţi îngropi încetul cu încetul destinul. Deoarece destinul nostru este să fim fericiţi! Când nu suntem fericiţi, e semn clar că suntem în afara destinului.

Lasa un raspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.