Ilie
Scuteşte-mă, preasfinte, de potop,
Că treaba se împute şi-i nasoală.
Eu nu am niciun chef de bălăceală
Şi n-am nici şlapi, nici slip şi nici prosop.
Ţie ţi-o fi uşor acolo sus,
Că nu te ajung nici ploi, nici udătură,
Ţi-e simplu să o iei pe arătură
De parcă ai fi veşnic indispus.
Tu ştii că noi avem relaţii rele
De câţiva ani, de când ţi-a căşunat
Să-ţi laşi toţi norii, ca un retardat,
Exact aici, deasupra urbei mele.
Da` fă şi tu un pas să ne-mpăcăm.
Mai mergi la ruşi, în Congo, în Sahara,
Sau, barem, stai să se termine vara
Şi-apoi te-ntorci şi iarăşi ne scăldăm.
Mă uit pe la arabi că-i totul fiert
Şi se topesc cămilele de soare.
Mai fă, prietene, câte o plimbare
Şi du niscaiva apă şi-n deşert.
Ai tu aşa pasiune la români?
Îţi fac cu ochiul popii când se roagă?
Sau, şi mai rău, aştepţi să ţi se tragă
Nişte înjurături ca la păgâni?
Tu-ai auzit de Sfinţii Mucenici
Ce-au pătimit rugându-se-n vechime?
Ăia aveau tot dreptul, însă nime`
Nu i-a văzut cu ploile pe-aici.
Tu crezi că eu sunt Noe şi am arcă?
Am doar un jeep da-i vai de mama lui,
Nu-i vreun vapor aşa cum presupui,
Ba chiar aduce-un pic cu o coşarcă.
Eu mi-am făcut un plan pe termen lung:
Mă pocăiesc şi fac doar lucruri bune,
Cu post, citit din cărţi şi rugăciune
Şi tot ce trebe… Numa-n cer s-ajung
Şi acolo stând degeaba-o veşnicie,
Am să te caut şi-am să te găsesc
Şi am să-ţi torn pe capu-ţi îngeresc
Un fluviu-ntreg cu tot cu peşti, Ilie!
Lasa un raspuns