Despre amenda judiciară

Latura obiectivă a acestei fapte procesuale ilicite constă în acţiuni de împiedicare, în orice mod, a exercitării atribuţiilor ce revin judecătorilor, experţilor, agenţilor procedurali, altor salariaţi ai instanţei, atribuţii care se exercită în legătură cu procesul. De esenţa faptei sancţionabile este, existenţa unei atribuţii a subiecţilor menţionaţi, atribuţie pe care persoana amendată a împiedicat-o, fiind suficient să o fi obstrucţionat numai. Sancţiunea se aplică de către organul de urmărire penală prin ordonanţă şi de instanţa de judecată, prin încheiere, persoanei care în cursul procesului penal a săvârşit o abatere judiciară dintre cele prevăzute de legea procesual penală, cuantumul ei fiind stabilit de lege. Aplicarea amenzii judiciare nu înlătură răspunderea penală, în cazul în care fapta constituie infracţiune. Organul de urmărire penală sau instanţa de judecată poate dispune, la cererea celui interesat, făcută în termen de 10 zile de la comunicare, scutirea sau reducerea amenzii.

Codul de procedură penală dispune aplicarea amenzii judiciare, în cuantum diferit, în funcţie de abaterile constate. Astfel se sancţionează cu amendă judiciară de la 100 lei la 1.000 lei abateri ce ţin de citarea sau comunicarea greşită a actelor procedurale, dacă prin aceasta s-au provocat întârzieri în desfăşurarea procesului penal, precum şi neexecutarea mandatelor de aducere.

Lipsa nejustificată a martorului, precum şi a persoanei vătămate, părţii civile sau părţii civilmente responsabile, chemate să dea declaraţii, sau părăsirea, fără permisiune ori fără un motiv întemeiat, a locului unde urmează a fi audiate se sancţionează cu amendă judiciară de la 250 lei la 5.000 lei.

Lipsa nejustificată a avocatului ales sau desemnat din oficiu, fără a asigura substituirea, în condiţiile legii, sau refuzul nejustificat al acestuia de a asigura apărarea, în condiţiile în care s-a asigurat exercitarea deplină a tuturor drepturilor procesuale, se sancţionează cu amendă judiciară de la 500 lei la 5.000 lei.

Se sancţionează cu amendă judiciară de la 500 lei la 5.000 lei abateri săvârşite în cursul procesului penal, precum:

• împiedicarea în orice mod a exercitării, în legătură cu procesul, a atribuţiilor care revin organelor judiciare, personalului auxiliar de specialitate al instanţelor judecătoreşti şi al parchetelor, experţilor desemnaţi de organul judiciar în condiţiile legii, agenţilor procedurali, precum şi altor salariaţi ai instanţelor şi parchetelor;
• lipsa nejustificată a expertului sau interpretului legal citat;
• tergiversarea de către expert sau interpret a îndeplinirii însărcinărilor primite;
• neîndeplinirea de către orice persoană a obligaţiei de prezentare, la cererea organului de urmărire penală sau a instanţei de judecată, a obiectelor ori înscrisurilor cerute de acestea, precum şi neîndeplinirea aceleiaşi obligaţii de către reprezentantul legal al persoanei juridice sau de cel însărcinat cu aducerea la îndeplinire a acestei obligaţii;
• nerespectarea obligaţiei de păstrare a obiectelor care nu pot fi ridicate la percheziţie şi care au fost lăsate în păstrarea celui la care se află sau a unui custode. Persoanei căreia i se lasă spre păstrare obiectele i se pune în vedere că are obligaţia de a le păstra şi conserva, precum şi de a le pune la dispoziţia organelor de urmărire penală, la cererea acestora;
• neluarea de către reprezentantul legal al persoanei juridice în cadrul căreia urmează a se efectua o expertiză a măsurilor necesare pentru efectuarea acesteia sau pentru efectuarea la timp a expertizei, precum şi împiedicarea de către orice persoană a efectuării expertizei în condiţiile legii;
• nerespectarea de către părţi, avocaţii acestora, martori, experţi, interpreţi sau orice alte persoane a măsurilor luate de către preşedintele completului de judecată;
• nerespectarea de către suspect, inculpat sau martor a obligaţiei de a încunoştinţa în scris, organele judiciare despre orice schimbare a locuinţei pe parcursul procesului penal;
• abuzul de drept constând în exercitarea cu rea-credinţă a drepturilor procesuale şi procedurale de către părţi, reprezentanţii legali ai acestora ori consilierii juridici;
• neîndeplinirea de către furnizorii de servicii de comunicaţii electronice destinate publicului a obligaţiei de a colabora procurorul, organele de cercetare penală sau lucrătorii specializaţi din cadrul poliţiei, în limitele competenţelor acestora, pentru punerea în executare a mandatului de supraveghere tehnică, precum şi pentru nerespectarea, de către furnizorii de reţele publice de comunicaţii electronice şi furnizorii de servicii de comunicaţii electronice destinate publicului care colaborează cu organele de urmărire penală a obligaţiei de a păstra secretul operaţiunii efectuate.

De partea cealaltă, în dreptul civil, potrivit art. 12 Noul Cod de Procedură Civilă      „drepturile procesuale trebuie exercitate cu bună credinţă, potrivit scopului în vederea căruia au fost recunoscute de lege şi fără a se încălca drepturile procesuale ale altei părţi. Partea care îşi exercită drepturile procesuale în mod abuziv răspunde pentru prejudiciile materiale şi morale cauzate. Ea va putea fi obligată, potrivit legii şi la plata unei amenzi judiciare. De asemenea, răspunde şi partea care nu îşi îndeplineşte cu bună credinţă obligaţiile procesuale”.

Atunci când doreşte să pornească un proces, deci să-şi valorifice dreptul la acţiune, o persoană trebuie să fie lămurită asupra următoarelor chestiuni:

• dacă întruneşte cerinţele legii pentru a fi parte în proces atât ea cât şi persoana pe care o va chema în judecată; dacă deţine probe cu care să-şi dovedească pretenţiile;
• dacă acţionează singură sau apelează la ajutorul unei terţe persoane – avocat sau neavocat;
• dacă a îndeplinit formalităţile necesare pentru declanşarea procesului – dacă se impun asemenea formalităţi (taxă timbru, procedură prealabilă, etc);
• dacă instanţa pe care doreşte să o investească cu cererea sa este sau nu competentă.

Toate cerinţele de mai sus trebuie întrunite cumulativ. Dacă sunt îndeplinite toate cerinţele atunci persoana interesată va putea să apeleze la acţiune şi să declanşeze procesul.

În cazul în care nu sunt întrunite cumulativ condiţiile prevăzute acţiunea apare ca exercitată cu rea credinţă, cu ignorarea prevederilor legale şi astfel se încadrează în prevederile art. 12 din codul de proc.civ. citate mai sus. Astfel, au fost aplicate amenzi judiciare pentru formularea unor plângeri contravenţionale, cu rea credinţă, instanţa reţinând faptul că „prin plângerea introdusă în faţa instanţei petentul nu a pretins protejarea unui drept al său încălcat în vreun mod de către intimat prin întocmirea procesului verbal, ci a încercat doar să speculeze atât prevederile legale cât şi omogenitatea probatoriului organului constatator în speranţa de a scăpa de rigorile legii”.

Când acţiunea nu este formulată potrivit scopului în vederea căruia a fost recunoscută de lege, dreptul la plângere apare ca exercitat abuziv şi astfel îmbracă forma prevăzută de art. 187 alin.1 pct.1 lit.a) NCPC conform căruia: „dacă legea nu prevede altfel, instanţa, potrivit dispoziţiilor prezentului articol, va putea sancţiona următoarele fapte săvârşite în legătură cu procesul, astfel: cu amendă judiciară de la 100 la 1000 de lei pentru introducerea cu rea credinţă a unor cereri principale, accesorii, adiţionale sau incidentale, precum şi pentru exercitarea unei căi de atac vădit netemeinice”.