Dezbrăcând argumentul de toți termenii filosofiei elene, alegerea poate fi simplificată până la o simplă problemă de rezidență, pentru că până la urmă cel pus în fața dilemei are de ales între un foișor și un turn de fildeș. Are doar aceste două posibilități dacă dorește să rămână filozof, deoarece orice altă posibilă alegere îl transformă în alt tip de om.
Filozoful din turnul de fildeș este total rupt de realitate, rațiunea existenței sale fiind numai judecarea temelor de filozofie teoretică, fără niciun alt efect decât influențarea gândirii altor locuitori din alte turnuri. Prin definiție stoic, acesta este silit să accepte orice îi aduce viața fără să încerce măcar să se opună fenomenelor adverse.
Locuitorul foișorului este însă un Cetățean al cetății, implicat în viața colectivității din care provine. Foișorul îi permite o privire mai cuprinzătoare, o posibilitate de sesizare a ansamblului din care vin problemele și liniștea în care să judece posibilele soluții. Soluțiile odată găsite însă, el coboară la nivelul străzii pentru a ajuta la soluționarea lor reală.
Mai putem spune și că locuitorul turnului de fildeș are rolul de a identifica toate droburile de sare posibile oricât de improbabile ar fi ele, în timp ce locuitorul din foișor are rolul de a sesiza pericolele, mai devreme decât ceilalți locuitori ai cetății. El trebuie să găsească rezolvări ale acestor pericole în intervalul de timp dintre momentul în care “l-a zărit” el și momentul declanșării reale a acestuia. Problema morală a filozofului apare însă datorită înțelegerii faptului că fără cei din turnuri care să-i învețe pe cei din foișoare cum să recunoască după o geană de pericol la orizont, cataclismul ce se apropie, cei din foișoare devin simple santinele, menite să dea alarma prea târziu.
24.10.2013
Cristian Tonolla
mai intervine si orgoliul… cei din foisor neacceptandu-l pe cel din turn….