Am ajuns la Piatra Neamț ceva mai devreme și am vizitat locuința unui prieten cu mâini de aur și suflet de copil, orientalist, oltean înfiat de orașul și oamenii de sub Pietricica și am fost încântați de lucrurile minunate cu care s-a înconjurat. Apoi ne-am dus la spectacol unde am găsit localul asaltat la propriu de spectatori, patronii reușind, numai ei știu cum să gasească loc pentru 135 de plătitori de bilete într-un spațiu care găzduiește maximum 120.
Am regăsit restul de prieteni la o masă și am apucat să ne îmbrățișăm bucuroși că am reușit să ne revedem prima dată pe 2014. Cum cred că am mai spus, identitatea lor nu este concludentă deoarece valoarea lor vine din complexitatea atinsă împreună. Spectacolul în sine a fost un regal de muzică superbă, poezie și comunicare între public și artiști. Bucuria de a fi cu prietenii la care s-au adăugat momentele prețioase dăruite de cei trei excepționali performeri a fost și în sufletul meu încă mai este, o mică Shambală rătăcită sub Pietricica. Publicul, în majoritate cunoscut de la alte evenimente, a cântat, ba în pofida spațiilor aproape inexistente, a dansat și a tăcut când era necesar, a aplaudat generos și a mulțumit, de multe ori în picioare, pentru minunile pe care Gyuri Pascu, Teo Boar și Vlady Cnejevici ni le-au dăruit.
Am aflat de ce Piatra Neamț este un loc unde artiștii vin mereu cu plăcere, dincolo de publicul cunoscător, și anume prietenia pe care Cristian Zlavoc a știut să o manifeste ani de zile. Gyuri are chiar un motiv în plus pentru că și pe fata lui o cheamă Iarina ca și pe fata soților Zlavoc. Spectacolul s-a terminat după 1 noaptea, spectatorii au plecat cu greu, mai toți după ce au vânat măcar o fotografie cu Gyuri. Ce s-a întâmplat după este o poveste pentru niște eventuale memorii, nefiind a mea ca s-o fac publică. Cert este că la 6 dimineață când am plecat să dormim puțin odată cu Teo și Vali, Cristi și Gyuri se pregăteau să vizioneze meciul lui Bute.
Acesul în viața de dincolo de scenă a lui Gyuri a fost pentru mine o adevărată călătorie inițiatică pentru care îi mulțumesc lui Cristian Zlavoc.
Lasa un raspuns