Știu multe persoane care sunt afectate de fiecare dată când se termină perioadele cu multe sărbători, pentru că sunt silite să se întoarcă la realitatea crudă a vieții normale. Excesele, de orice fel, trebuie recuperate și datoriile amânate devin scadente într-un ritm scandalos. Un grătar în plus se transformă în luni de dietă, o trufanda pe masa de Paști în luni de zile de iaurt, ca să nu mai vorbim despre credite făcute pentru vreo excursie te miri unde.
Într-o sarabandă de ignoranță, exact cei cu venituri medii și mici sunt cei care cheltuiesc cel mai mult de sărbători, dorindu-și parcă să-și dovedească creativitatea de sărbători. Niște cunoscuți au strâns bani doi ani și au fost de Paște în Grecia, de unde s-au întors mai mult morți decât vii, deoarece au mâncat o săptămână pe sponci. Problema e că respectivii au ales Grecia pentru că toți vecinii din bloc fuseseră deja acolo și nu pentru că îi atrăgea pe ei în mod deosebit. Pentru a intra în rândul lumii au plătit aproape dublu cât ar fi plătit în Bulgaria pe un sejur all inclusive.
Părerea mea e că nu felul în care îți petreci sărbătorile te descrie ca om, ci felul în care îți petreci zilele de luni până vineri, modul în care știi să îți creezi momente frumoase după terminarea serviciului sau după îndeplinirea obligațiilor care-ți asigură traiul. De foarte multe ori o carte îți asigură mai multe satisfacții decât ascultarea unui ghid blazat care turuie un discurs pseudoistoric, iar aventurile unei partide de șah pot întrece cu mult adrenalina miilor de trepte de la Meteora. Există o vreme pentru toate, dar dacă n-ai apucat să faci Jepii până la 40 de ani, toți banii din lume nu te vor proteja de pericolele zonei, așa că ar fi mai bine să renunți. Desigur există excepții, dar majoritatea oamenilor sunt sedentari după 50 de ani, mai dispuși la excursii cu mașina decât la escaladări.
Lasa un raspuns