De când mă știu i-am admirat pe cei care muncesc cu abnegație și dăruire pentru înfăptuirea unor vise, chiar și pe cei care visează lucruri imposibile. Situația însă se schimbă și admirația dispare față de cei care insistă pe căi care se dovedesc greșite, mai preocupați să-și dovedească lor înșile că nu s-au înșelat, decât să atingă scopul propus.

Două zicale din bătrâni avertizează asupra alegerii instrumentelor potrivite atingerii scopurilor și inutilitatea folosirii de paleative. Oricare ar fi ținta aleasă în viață, orice derogare de la imperativul necesității este mult mai costisitoare decât orice preț ar avea unealta necesară îndeplinirii acesteia.

O simplă extrapolare a zicalei – cară apa cu ciurul – ne poate demonstra că oricât de mare ar fi ciurul și oricât de rapidă parcurgerea distanței, cantitatea de apă ajunsă acolo unde este nevoie de ea este insuficientă.

Există oameni preocupați să facă, chiar dacă nu cunosc cum se face ceea ce-și doresc și atunci acești oameni angajează sau își apropie oameni care se pricep. Pompează resurse materiale, timp și nervi până când realizează că a investit deja mai mult decât își permite să piardă și devine disperat. Nenorocirea apare când și în acest moment crucial se bazează pe aceiași oameni să salveze ce se mai poate salva.

Pe cale de a intra în memoria orală a acestui popor, fraza lui Borcea, fostul finanțator de la Dinamo, – lăsați-ne să ne pregătim pentru Liga Campionilor – dovedește clar faptul că fiecare visător are în serviciul său o mână de specialiști la cântat în strună, gata să-i alimenteze orice urmă de vanitate. Să-i mulțumim lui Dumnezeu pentru faptul că numărul de visători cu bani e limitat, deoarece ceilalți, adică experții în orice sunt cu miile, care mai de care mai apt să cheltuiască banii altora și să conducă activități despre care n-au habar.

Despre autor

Postari asemanatoare

Lasa un raspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.